Schiatul la Bansko

Schiatul la Bansko

Ca de obicei, în fiecare iarnă merg la schi două reprize de 5-7 zile pe afară plus unele scurte de câte una-două zile la noi. După săptămâna cu Revelionul despre care am scris aici, vorbisem cu Cătă să mergem în Austria: abia învățase să schieze și ar fi fost frumos să vadă și pârtiile de acolo.

Totuși, am facut noi un calcul de timp si de bani la începutul lui ianuarie și am ajuns la concluzia ca în acest februarie mergem la Bansko în Bulgaria, nu la Goseau în Austria. Costurile au ieșit la cam 50%, iar timpul de călătorit cu mașina la cam 35%. Plus că oboseala e mult mai redusă și ne permite să lucrăm și la proiectul VIAȚA: vrem să-l lansăm în martie… 😎 

Așa că am luat încântați cazare aproape de gondolă (cam 150m), pe partea cealaltă a străzii paralele cu pârtia. Super poziționare, ne-am zis. Un apartament mare, 60 m2, așa cum ne doream. Știind că bulgarii nu au în general locuri unde poți să mănânci sănătos (n-am găsit nimic la Borovets…), slabe șanse să găsim la Bansko. Așa că am adoptat aceeași strategie: am luat cu noi câteva chestii pe care să le avem pentru masa de prânz gen hummus, salată orientală, icre de chia, etc. Am plecat sâmbătă foarte de dimineață, așa, ca să trecem prin vamă nestingheriți – ceea ce s-a și întâmplat, am stat 3-4 minute – și am ajuns repejor, pe la 10 și ceva, la aparthotel.

Am parcat mașina în fața hotelului și am ieșit să facem o plimbare: apartamentul nu este gata. În orășel vremea e frumoasă, sunt câteva grade cu plus chiar dacă este mijlocul lui februarie. Nimic nu pare schimbat de acum 5 ani când mai fusesem aici pentru prima dată. Îmi aduc aminte de atunci că era o problemă dimineața la urcatul cu gondola: se făcea atunci o coadă destul de mare. Acum, pe la 11 când trecem spre zona pietonală totul este ok. Toată zona pietonală este la fel: aceleași magazine, aceleași restaurante cu specific bulgăresc și, dacă-mi reamintesc eu bine, 2 sau 3 cafenele noi. Nici un fel de loc de mâncat sănătos, vegetarian sau vegan. Nimic!! În rețeaua de locații vegane sunt precizate 3 restaurante, însă sunt tot cu specific bulgăresc. Care-i problema?! Păi, sunt mai multe: orice iei e făcut cu ulei de floarea soarelui rafinat, sarea e iodată, pâinea e albă sau în cea mai bună variantă ”de casa” – adică tot nesănătoasă etc. Toate principiile de care vorbesc sunt menționate aici.

Mda. Inspirați să nu ne bazăm pe mâncatul în oraș.  O excepție este Subway-ul de unde ne putem lua un sandwich cu falafel și pâine integrală.

Tot pe lângă el este și o tarabă unde fac fresh de portocale și de grapefruit sau mixt.

Să continui cu partea tare: a doua zi, dimineață, schiul! Că de asta am venit 😀 Programul gondolei este 8:30-17:00, ceea ce sună bine tare. Totuși, având în vedere că pârtiile sunt bune dimineața, ne trezim și ieșim și noi, ca de obicei,  pe la 8:45. Ce greșeală!! Este o coadă imensă la gondolă. Stai! Ba nu. SUNT DOUĂ!!!  Două intrări cu două cozi IMENSE!! Pe bune? 🙄 

Ne așezăm la o coadă în ideea că asta e – urcăm noi într-o oră în gondolă. Ei bine… nu 🙁 După o primă jumătate de oră nu prea înaintasem deloc. Măi să fie!! Mă prind la un moment dat că nu, nu sunt doar două cozi!! 😥  😥  😥 Da, mai este o intrare: fast lane. Pfff!!! Pe asta n-am mai văzut-o în viața mea la schi. Da, am mai fost o dată în Bansko, însă atunci am mers cu mașina direct sus, la platoul intermediar. Deci, două cozi în care o mare de oameni, estimez eu 400-500 în total, așteaptă să urce în gondolă și între ele, o intrare VIP, în care vin non stop diverși alții: instructori, școli de ski, turiști cazați la câteva hoteluri agreeate, care intră direct la urcare în gondolă în nu mai mult de 10 minute.

Dragilor, după o oră și 45 minute am urcat în gondolă. Ce să zic… o aiureală. Nu am mai stat niciodată, nicăieri, atât de mult, la o coadă. Poate pe vremea lui Ceaușescu… însă nu-mi mai aduc aminte prea multe de atunci – aveam doar 12 ani în 89.

Am ajuns sus aproape la 11. Ce să mai zic… O grămadă de timp pierdut. Pârtiile sunt faine, deja un pic stricate, multă lume însă nu exagerat. Frumos! 🙂 Ne bucurăm de munte, de aerul curat, soare și schi. 😈 

 Pentru următoarea zi ne facem o strategie: mergem pe la 8:15. Hehehe! Aceleași cozi!! 🙄  👿 Mă uit la Fluturaș: ”hai să mergem, venim de la 12:30. Nu putem să mai stăm încă o dată la așa o coadă”. Așa că ne întoarcem la apartament, lucrăm puțin, facem dragoste 😎 și la 12:00… ei bine, la 12:00 ne hotărâm să renunțăm de tot: ne resimțim amândoi un pic după prima zi. Rămânem să lucrăm la VIAȚA, facem o plimbare de după amiază și ne luăm și ski pass-uri pentru următoarele două zile (mai mult n-are rost, n-ai niciun avantaj) și ne facem curaj pentru a treia zi  😆

A treia zi, marți dimineață, la 8:00, plecăm spre gondolă. NU! Nu se poate așa ceva!! 😯 La 8:10 suntem acolo și cozile sunt aproape la fel de mari!! Totuși, surpriză: gondola deja funcționează și urcă schiorii. De data asta sunt hotărât să nu mai pierd 2 ore la coadă: mă duc să mă uit de taxi. Da, totul este o glumă în Bansko dimineața, la gondolă. Clar! Așa: la taxi este o coadă de vreo 20 de persoane și niciun taxi. Ultimul tocmai pleacă plin. La microbuze, o coadă mult mai mare. Am senzația că am nimerit pe altă planetă. N-am mai văzut așa ceva nicăieri, nici măcar la noi la Poiană, de 24 ianuarie 😀  În fine, lucrurile par să meargă mai ușor și, neavând altă soluție, așteptăm în continuare la coadă. De data asta stăm doar o oră și 10 minute.

Mai este varianta de a urca cu mașina, însă asta înseamnă să riscăm să rămânem fără parcare în fața hotelului. Având în vedere că gondola pleacă mai devreme de 8:10, miercuri mergem la 7:30. Dacă nici așa nu e bine… 😯 

Coada de la intrarea principală: 07:37

7:37: rândul este deja consistent 😀 Gondola merge însă nu cu noi, cei de la cele două cozi. Un tip înalt se lipește de rând, în fața noastră. Îi atrag atenția la care el îmi zice c-a fost în spatele meu și că “sunt încet”. Bulgar (nu cred că un străin ar fi fost așa tupeist). În spatele lui, iubita… sau ce-o fi. Nimeni altcineva nu mai zice nimic 🙁 Mda… se pare că așa consideră el, pe principiul “că poate”.

7:40: se deschid ușile  😯 și rândul intră incet spre zona de urcare.

8:10: suntem în cabină. Pfff… tot am stat 33 de minute. Pentru mâine am decis să ridicăm nivelul distracției: la 7:15 plecăm spre gondolă 😉 Iar vineri, ca s-o facem și pe asta, mergem cu mașina. 🙂 Cred că e o idee bună având în vedere că începe competiția de schi FIS Ski World Cup 2019.

8:34: am ajuns la bază și deja urcăm cu scaunul căre 2529 m, vârful de unde încep pârtiile! 🙂 🙂 🙂

Mda… a meritat toată distracția: până în jur de 10:30 pârtiile, făcute impecabil, au fost și libere. Am făcut 4-5 roșii senzaționale: simt că am schiat cu adevărat în sfârșit!! 🙂

O altă observație: după 7 zile mașina arată de parcă ar fi stat parcată în deșert… Ce să zic, tot orașelul inspiră o atmosferă plină de praf.

Deci schiatul în Bansko este o mică aventură. Plătești mai puțin însă… stai la coadă.

Ca o încheiere… nu cred că mai ajungem la Bansko prea curând. N-are sens… Dacă e să fie Bulgaria Borovets e muuuult mai ok: mai micuț, stațiune – nu orășel, mai cochet.

Și totuși, dacă o facem, ne organizăm un pic altfel. 😉

Cu drag,

Sebastian

22 februarie 2019, Bansko

19 februarie 2019
1

Comentarii

  1. Mariana Ghervasia

    SIETI FORTISSIMI!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Platforma VIAȚA folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.